Călătoria diletanţilor

(“Tiflisul rămăsese în urmă. Se lumina de ziuă.

Drumul îngrozitor ne ducea spre cer.”

Bulat Okudjava)

Trăsura se rupse, caii fugiră,

Aurul - furii-l luară pe loc.

Serioja Miatlev sărută pe gură

Iubita plăpândă şi făr’ de noroc.

E albă pustia şi-n falsa genune

Serioja Miatlev ‘naintează cu greu.

La Tiflis! la Tiflis! Atât le rămâne,

Iar  lampa se stinge, fără de seu.

Spre Tiflis! aleargă  deja  inorogi,

Serioja Miatlev rasvântură stele.

E frig şi târziu  n-ai cui sa te  rogi
Ah! mirele-i semn rasturnat, in inele.