Medievală

Mensonge e prinţesa ce azi se mărită

Cu prinţul stingher, într-o vreme uitat.

Gătită-i mireasa, la poartă careta,

Întins şi scrobit e-aşternutul pe pat.

Spre nava barocă de secoli mâncată

Alaiul domniţei se-ndreaptă uşor.

E ceasul de taină când îngeri s-arată

Şi-adâncile inimi deschise li-s lor.

Iubi-mă-vei-tu? întreabă stingherul

Ce numai iubirea nu-l crede nebun.

Mensonge îl priveşte sfioasă şi fierul

Se rupe-n inel ca o limba de fum.