De zaua străpunsă de lespedea spartă
De fiul promis de rugăciunea deşartă,
Nici tu nici eu, vinovat nimărui
Greşala din urmă-i greşala dintâi.
De vruse un semn a ne da Zburătorul
Scrijelindu-mi pe frunte un psalm, cu toporul
Deschide cenaclu în sângele meu de bărbat
Citeşte-le grabnic poemul, euthanasiat.
Căci toate-s de-a valma-n cătarea cea nouă
Ou est-ce que j’ai perdu sărbătorile-două?
Când, în ce secol alergaram nebuni prin lămâi
Lustruindu-le ceara greşiţilor celor dintâi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu